K1 Final

Astăzi a fost finala K1 de la Yokohama, un eveniment pe care îl aştept în fiecare an. Pentru că-mi place smardeala cu stil. Pentru că-mi place să privesc sportivi de nivel mondial. Pentru că văd forţe ale naturii, oameni care ştiu ce înseamnă antrenamentul, care au tărie de caracter şi-o voinţă de fier.

Sună "clişeic", dar ăsta-i adevărul.

Iar ei sunt ceea ce sunt pentru bani cu mult mai puţini decât căştigă un ciupacabra naţional din fotbalul românesc.

A fost o finală de excepţie. Din şapte dispute de pe tabloul principal, şase s-au terminat prin KO în prima rundă. De vis.

Au pierdut cei care mă enervează: Bonjaski şi Overeem.

Din păcate, Badr Hari a pierdut în finală.

Aici am jubilat. Ceva mai drăguţ nici că se putea:

Citatul zilei

Am realizat faptul că rubrica asta drăguţă, pe nume "Citatul zilei", n-o să moară niciodată. De ce oare?...

"Asistenţii universitari nu rezistă pe posturi din cauză că sînt slabi, da' eu rezist din cauză că am muşchii pă mine."

"Car monitoare, car poligraful şi se umflă muşchii pă mine."

"Într-o bună zi o să devin mutant de atâţia muşchi!"

(Miha, mujer, professeur universitaire, via Robert)

"Eseu despre luciditate", Jose Saramago

Mă întrebam cum ar scrie Jose Saramago o recenzie, folosindu-se de stilul său inconfundabil, dar încercarea, deşi nereuşită, moarte nu poate s-aducă, să vorbim, deci, puţin despre autor, acest geniu al literaturii care a luat Premiul Nobel în 1998, pentru literatură, desigur, un geniu care s-a impus cu autoritate în domeniu după ce în tinereţe lucrase ca mecanic, disecând mecanismele societăţii în care trăim cu minuţiozitatea unui mecanic şi scriind romane cu o mare luciditate şi c-un umor de geniu, dar ieşind din canoanele literare şi folosindu-se de reguli proprii de punctuaţie şi de construcţie a frazelor lungi şi îmbietoare, dând lecturii o muzicalitate rar întâlnită şi-un ritm demn de Camoes, Pessoa sau de alţi poeţi din patria sa, Portugalia.

“Eseu despre luciditate” poate fi considerat ca fiind continuarea unui alt roman de excepţie al lui Saramago, “Eseu despre orbire”, dar la fel de bine poate fi privit ca fiind un roman în sine, independent de alte scrieri ale autorului, dar poate vă-ntrebaţi despre ce-i vorba-n carte, aşadar şi prin urmare, romanul debutează cu un scrutin general în capitala unei ţări imaginare, necunocute nouă, dar obişnuite, universalitatea acesteia fiind evidentă şi sărind în ochi lucid, dar iată că la sfârşitul zilei, după ce încetează numărătoarea voturilor, aflăm despre faptul că majoritatea covârşitoare a populaţiei a votat în alb, ciudat şi constituţional mod de protest împotriva clasei politice, dar conducătorii nu se lasă şi atacă frontal, haideţi din nou la urne duminica viitoare, dar, fatalitate, numărul votanţilor în alb devine şi mai mare.

Despre implicaţiile acestei acţiuni colective ne vorbeşte Saramago cu o mare luciditate şi cu un simţ al umorului deosebit de fin, este un roman despre politică, despre limitele sistemului de guvernământ din ţările democratice, despre realitatea crudă a societăţii în care trăim, dar Saramago are preocupări bizare şi nu se opreşte aici, el evidenţează, de asemenea, incapacitatea instituţiilor aşa-zis democratice de a gestiona o criză iscată din manifestarea unui drept constituţional al oamenilor, acela de a vota în alb, instituţii care se plasează din ce în ce mai departe de axa democraţiei, devenind cinice, îngrăditoare şi opresive, nu-i aşa, fiecare cum poate, ele pot să fie aşa cum sunt, Saramago poate vorbi despre ele iar noi vom putea observa în detaliu complexa dinamică a guvernării umane, o guvernare care este departe de raţionalitatea pe care ne aşteptăm să o manifeste, ah, ce carte bună, nu doar datorită valorii sale artistice şi a perspectivei pe care ne-o propune, ci şi prin raportarea la contextul alegerilor actuale din România şi la nemulţumirea populaţiei vizavi de clasa politică, atenţie, stimaţi politicieni, oamenii se pot guverna şi singuri.

P.S.: Intraţi aici şi mai ales aici, unde o să descoperiţi o serie de articole drăguţe, scrise de oameni talentaţi şi entuziaşti. Este vorba de ARTe, o revistă de arte şi culturi.

Şlapii fermecaţi şi gărzile de aur

L-am condus pe Sifaru la aeropoarte şi-am putut să observ mulţimea de melteni de la securitate: trei ţigani şpanchi la ochi, o scobitoare cretină care-şi dădea mai multă importanţă decât Barrak Obama, precum şi o duduie în stare solidă de agregare, acel gen de femeie care întoarce căruţa-n ogradă, cu pulan la şold, cu cercei din aur masiv agăţaţi de urechile clăpăuge, dreaptă ca un Untersharfuhrer SS şi purtând în picioruşele ei de gheişa nişte şlapi care clămpăneau de zor cu fiecare pas făcut către disciplină.

Sifaru ca safiru

Sifaru ne paraseste. Pleaca spre Maiami Bici. Apoi se duce sa manance harbuz in Mexic, sa cante la mandolina aia penibila si sa poarte sombrero, sa manance chili si sa se insoare cu Rosalinda.

Pana atunci, insa, vom petrece.

Cine doreste, diseara in Jack. Printre bucovineni.

Ctitatul zilei

- Las-o, frate, că are bani, e fiică de doctori...
- N-are, mă... Tatăl ei are probleme cu picioarele...

Nervi decembrişti

Încă e 1 Decembrie, e ziua noastră, a tuturor, să fim mulţi, să fie pace, dar eu mă enervez.

Mă enervez când îi văd pe unii dobitoci cum înjură România, "fuck you Romania", "sa-mi bag p*la-n ţara asta", "mă piş pe ea de ţară" şi altele.

Bai cretinilor, dacă tot nu vă place ţara asta, n-aţi vrea voi să emigraţi? Să vă duceţi în p*zda mamii voastre şi, cu ea cu tot, undeva spre Occident?... Pentru că eu m-am săturat de voi. Şi când stau eu aşa şi mă gândesc la cei care înjură ţara şi pe care, în parte, îi cunosc, realizez că toţi sunt nişte lichele, genul ăla de oameni fără cuvânt, care aruncă gunoaie pe stradă, care nu respectă nimic şi pe care cel mai bine îi aranjează o bijuterie în formă de flegmă.

Boilor.

P.S.: Începe să-mi pară rău că n-am acte. Îl urăsc din ce în ce mai tare pe Popeye Marinarul.

Citatul zilei

Doi tineri în piaţă discutau amarnic:

- Ce-nseamnă "frigid"?

- Cum, frate, tu nu ştii ce-nseamnă "frigid" în secolul 21???

- Ştiu, mă, în mare, dar nu ştiu exact...

- Cum, frate, să nu ştii exact ce-nseamnă "frigid"???

- Dar ce mă, tu ştii cine-a inventat foarfeca???

Ce-are ursu-n loc de mână?

- Du-te mă de-aci... Când a fost ultima?

- Ăăă...

- Zi mă, azi?

- Nuuuu...

- Ieri, mă?

- Nuuu, frate, ieri a fost duminică!!!

Preocupări post-studenţeşti a.k.a. Citatul zilei

- Băi, mai avem vreo cinşpe minute... Ce facem? Cum piedem timpul?

- Nu ştiu... Hai pe dâmb să ne uităm la fabrică!

Extindere de linie

S-au extins cu şandramaua băieţii de la Orso Bruno 2. Acu' au şi etaj, unele camere funcţionând ca nişte separeuri. Arată bine şi preţurile-s aceleaşi. În sfârşit, există în oraşul ăsta, Rădăuţi, un loc unde poţi să mergi c-o fată fără să apară toţi băloşii să se uite-n berea ta şi-n decolteul ei.

Da de ce?...

Cand eram mic, baiat fiind, imi placea sa ma joc in chiuveta cu ratustele.

Aveam niste ratuste din plastic, galbene si sexy, pe care le lasam sa pluteasca in deriva, observandu-le atent. Sau pe care le impingeam, plin de zel creator, catre ciocniri violente si tragice scufundari.

Mama nu ma lasa. Zicea ca racesc.

Cam pe la inceputul filmuletului de mai jos, mama s-a hotarat sa ma lase.

Eu eram totusi baiat destept. Si m-am gandit ca este ciudat ca mama, care de obicei nu ma lasa sa ma joc in chiuveta, ma trimite la baie. De ce oare?

Asa c-am ramas.

Si-am vazut asta.



Imi omorisera idolul. Omul bun din filmul cu oameni rai.

Criza de plans, spasme, trantit din picioare, da de ce, da de ce, da de ce.

Ce vremuri...

Cerc vicios

Citeam astazi peste-un umar intr-un ziar local despre faptul ca-n Bucovina se moare mai repede. Explicatia consta in faptul ca insurgentii mananca mult.

Mananca mult pentru ca au. Au pentru ca muncesc. Muncesc pentru ca pot. Pot pentru ca-s mari. Sunt mari pentru ca mananca mult.

Daca n-ar mai munci, ar avea mai putin si ar manca mai putin, deci ar trai mai mult si-ar fi mai mici. Palmele lor grele si legendare s-ar transforma in niste manute mici precum ale lui Boc. Mici, mici de tot...

Dupa vila lui Ion...

...nicio barca n-are somn.

In vaduri ape repezi curg/ Si vuiet dau in cale,/ Butuci in umedul amurg/ Doinesc eterna jale./ Pe valul apei se-mpletesc/ Curenti ce duc la moara/ Acolo, mama, te zaresc/ Pe tine pe-o cascioara.

Cand au fost ultimele inundatii de mari proportii, Suceava s-a umplut de sinistrati iar Fratautiul se putea infrati cu Venetia.

Cand "se taie" porcul, ramasitele sale pamantesti sunt depuse intr-o covată, un recipient de mari dimensiuni care seamana c-o barca.

Imi povestea cineva.

S-a trezit dimineata, a deschis geamul si s-a uitat afara. A vazut marea. Si-un barbat, trecand cu barca pe langa gardul sau de sârmă si-avand in mana o draniţă drept vâslă, l-a salutat.

"Hai noroc, 'nea Gică!"

"Hai noroc!"

Domnul se mira/ S-apoi ii mustra,/ S-apoi se-ncrunta/ Si-i ameninta/ Sa-i puie de vii/ Chiar in temelii:

"Ci p*zda mă-sî?..."

Exorcism of Monitor White

Va scriu de la un alt monitor, unul vechi, bombat ca un fund de femeie. Pentru ca-n cel vechi au intrat dracii. A inceput sa se agite bizar mai ales de cand intentionez sa fac, alaturi de Mananca si de Leucoplast (eu fiind Iepurele) o ancheta despre popii care fac exorcizari.

Ne intrebam de unde luam un posedat. Acum avem.

Astazi, somalezul de pe schele s-a catarat pe geamul meu si-ntr-o scurta pauza a batut ritmul, cu nivelul, dupa muzica mea balcanica, sarbeasca, pe care i-am dedicat-o. Apoi i-am pus "Por una cabeza" si Grigore Lese, ca sa vada cat e de fain la noi.

Pare cel mai inteligent dintre toti cataratorii pe schele. Ori nu stiu eu cum arata prostia somaleza, ori a venit si el in Romania asa cum se duc profesorii nostri in Occident sa stearga babe la cur sau sa dea cu bidineaua.

Despre crema culturii romanesti

Mergeam astazi cu Cristi prin mall-ul din Baneasa dupa ce-am facut o mica incursiune in tara lui Mos Craciun si-a elfelor cu nasul mare si, la un colt de firma, era sa ne izbim cu bestialitate de-un om.

Ne-am privit semi-speriati si siderati, ne-am ocolit pedant si-am continuat drumul.

Era el, Teflonila. Patapievici.

In incheiere, citez din maestru: "radiografia plaiului romanesc este ca a fecalei, o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii".

P.S.: Daca ma ciocneam de el, cu siguranta ma umpleam de crema pe organism.

Leapsa (II)

31. Ce crezi despre Yankees?

Nu stiu cine-s astia.

32. Ai parul ondulat?

Cret peste tot.

33.Când ai plâns ultima data?

Cand am ucis o gărgăriţă.

34. Ai intrat vreodata într’un zid?

Da. Si dincolo de zid am aflat nemurirea.

35. Anotimpul preferat?

Vara.

36. Adormi cu televizorul deschis?

Da.

37. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?

Da.

38. Crezi ca esti bătrân?

Da. Matusalemic chiar.

39. Ti-e frica de întuneric?

Da. Mi-e frica de bau bau.

40. Îti place viata ta momentan?

Da.

41. Bati în lemn?

Nu, bat barbunctul.

42. Ai o vedere buna?

Nu, sunt destul de chior.

43. Poti sa faci hula hoop?

Pot si altele.

44. Unde sunt parintii tai?

In niciun caz unde-s ai tai, bai asta care-ai pus tu primul intrebarea.

45. Ai fost vreodata sarutat în lift?

Da, de catre sarmanul Dionis.

46. Care e urmatorul CD pe care îl vei cumpara?

Nu cumpar CD-uri.

48. Ce ai cumparat ultima data?

Un ciupacabra mondial.

49. Cât de des vorbesti la telefon?

In fiecare luna.

50. Esti într’o relatie complicata?

Cu metempsihoza sincretica aluziv-absconsa.

51. Ai pus cuiva piedica vreodata?

Da. L-am dat si cu tartacuta de ciment. In repetate randuri, pe parcursul catorva secunde.

52. Folosesti betisoare chinezesti?

Cand ma scarpin in cur.

53. Ierti prea mult?

Nu iert deloc pentru ca mie si lui Chuck Norris nu ni se greseste.

54. Detii o arma?

Da. Arma mea este bunatatea.

55. Ai fost vreodata într-un castel?

Aha.

56. Îti place parul tau?

Aha.

57. Îti place de tine?

Aha.

58. Esti mai apropiat de mama sau de tatal tau?

Hai sictir.

59. Ti-a placut leapsa asta ?!

Nu.

Leapsa

De fiecare data cand se voteaza, eu am alte preocupari. Astfel, in loc sa scriu despre nefericitii care stau trei ore la coada ca sa-i voteze pe niste mincinosi si "ca sa nu voteze altcineva in locul lor", eu ma achit de-o leapsa primita din marinimia lui Yuki si-a lui Alex, dragut din partea lor. Ca tot veni vorba, conditionalul sta pe perete. Poate o sa-mi stea si-n cap. :))

1. Ce speli prima data la dus?

Curul.

2.Care este culoarea ta de helanca preferata?

Nu stiu cum arata o helanca, dar probabil c-ar fi verde inchis.

3. Iti place cafeaua?

Da, dar n-am.

4. Cum te simti acum?

Strain de mine insumi, decorporalizat si atotcuprinzator in sferele inalte.

5. Care este ultima litera din numele persoanei de care esti indragostit?

"W"

6. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?

Da.

7. Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?

Am facut asta adeseori.

8. De ce ai pofta acum?

De ski.

9. La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?

La o varza.

10. Ai numarat vreodata pâna la 1000?

Nu.

11. Musti sau lingi înghetata?

O sarut cu patima.

12. Folosesti emoticoane?

Cand gandesc.

13. Câte dormitoare are casa ta?

Niciunul functional.

14. Ai cunoscut vreodata o celebritate?

Da.

15. Îti place brânza?

Nu. De aceea ma spal.

16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?

Danseaza nevasta.

17. Câte tari ai vizitat?

Doo.

18. Sunt parintii tai stricti?

La intrebarea asta se raspunde pana la 18 ani.

19. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul?

Cum sa sar cu planorul? De unde, dintr-un AC 130 Hercules?

20. Ai lua masa cu George W. Bush?

Da.

21. E ceva stralucitor în camera ta?

Only my brain.

22. Închiriezi filme?

Nu, eu le torn. Si Chuck Norris ma toarna pe mine.

23. Unde vei merge sâmbata seara?

La gagici.

24. Oua albe sau maro?

Negre.

25. Îti place muzica?

Cand?

26. Ai mers cu trenul?

N-ai tu treaba.

27. Ce zi a saptamânii e?

Nopti si zile/ Ma gandesc la tine.

28. Ce ai mâncat la prânz?

Caviar.

29. Ce face mâine prietenul tau cel mai bun?

Nu exista cel mai bun prieten. Axista prieteni adevarati, tovarasi si cunoscuti.

30. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?

Aha.

Urmatoarele 30 le las pe maine. Ca si-asa n-am despre ce sa scriu pe blog. Pupici.

Si mergeti la vot, sa nu voteze altcineva in locul vostru, fiti responsabili, din trei rele, alegeti-l pe cel mai putin rau.

Citatul zilei

"Era persoană cu handicap, dar s-a realizat. S-a dus in Norvegia şi s-a căsătorit cu unu' tot în scaun de-ăsta umblător, scaun cu roţi." (Professeur universitaire)

Despre meltenism in stare pura

Astazi am avut preocupari academice si-am mers frumusel, impreuna cu tovarasu', la niste conferinte unde anumiti baieti destepti, oameni de stiinta de talie internationala, au venit si ne-au vorbit frumos.

Trecand peste faptul ca ne-am ratacit prin Intercontinental si ne-am pisat cu spor, avand parte de-un fundal sonor simfonic, am evaluat cu un ochi pro fund si critic meltenismul romanesc.

Pur si purulent.

O vaca infecta era moderatoare. Avea rang de profesor universitar. Adica nu facea nimic altceva decat sa stea la o masa cu tone de sticle cu apa în faţa ei bovină si sa vorbeasca sâsâit şi sâcâitor ori de cate ori cei cu un coeficient de inteligenta de doua ori mai mare decat al ei se apucau sa tacă. Si cand am auzit-o spunand c-ar fi bine sa ne grabim cu intrebarile pentru ca intram in pauza de cafea, mi-a venit grav. Să ceva.

Okay. Cu moderatoarea am terminat.

Dar au fost si alte manifestari. De-ale altor proaste. Vorbeşte omul şi ei, infectei, îi sună telefonul. Tare. Si mai şi răspunde la el si urla c-o să coboare in 15 min "ca se termina".

Degeaba s-au uitat terifiati toti cei din sala, degeaba s-a auzit un murmur general de nemultumire. Nesimtirea era suverana. Imi venea s-o omor. Nu i-a tresarit niciun muschi pe fata si a continuat sa asculte cu aceeasi atitudine de autosuficienţă suverană de vacă infectată cu rahat in creier.

Alta vita trepanata si-a facut aparitia si, pe langa faptul ca-si rodea unghiile ca o taranca din Pizda Ma-sii din Deal, s-a mai si descaltat, tinandu-si un picior pe spatarul scaunului persoanei din fata, miscand suav din degeţele.

Le doresc sa mai vina la conferinte doar pe patul de moarte.

De mult timp nu m-a mai luat de jos în halul ăsta. Cred ca, daca stateam acasa, eram mai "in castig".